Mitul învățării: de ce nu-i voi spune niciodată copilului meu că e deștept

Fiul meu de 5 ani a învățat de curând să citească. În fiecare seară, ne întindem în patul său și îmi citește o scurtă povestioară. Inevitabil, ajunge la câte un cuvânt pe care nu-l înțelege: seara trecută acest cuvânt a fost „gratefully” (rom. „cu recunoștință”). În cele din urmă a reușit să afle ce înseamnă, după un minut de muncă. Apoi mi-a spus, „Tati, nu ești bucuros că m-ai văzut cum m-am luptat cu acel cuvânt? Cred că am simțit cum îmi crește creierul!”. Am zâmbit: fiul meu tocmai a dat semnele unei mentalități orientate pe creștere. Și acesta nu a fost un accident. Recent, am pus în practică o cercetare despre care am citit în ultimii ani, și am decis să nu-l mai laud pe fiul meu atunci când reușește anumite lucruri la care este deja foarte bun, ci atunci când perseverează asupra acelora pe care le consideră dificile. I-am subliniat faptul că atunci când se luptă cu o problemă, atunci creierul se dezvoltă. După această experiență personală cu fiul meu și cercetarea despre care am amintit, sunt mai convins ca niciodată că orientarea minții către învățare este cel mai important lucru pe care îl putem cultiva copiilor noștri.

mitul-invatarii-copil-studiind

Cercetătorii au descoperit de ceva vreme că creierul nostru este ca un mușchi, așadar cu cât îl folosești mai des, cu atât crește mai mult. Conexiunile neuronale se formează și se aprofundează mai ales atunci când facem greșeli încercând să rezolvăm situații dificile mai degrabă decât atunci când repetem cu succes sarcini pe care le considerăm mai ușoare.  Aceasta demonstrează faptul că inteligența nu este fixă și cel mai bun mod prin care ne putem crește inteligența este să ne confruntăm cu sarcini pe care s-ar putea să nu reușim să le îndeplinim cu succes.

Cu toate acestea, nu toată lumea realizează acest lucru. Dr. Carol Dweck de la Universitatea Stanford studiază mentalitatea oamenilor în raport cu procesul de învățare de zeci de ani. Ea a descoperit că majoritatea oamenilor se împarte în mare în două categorii: cea care crede că inteligența este fixă și cea care crede că inteligența poate crește. Cei care cred că inteligența este fixă mizează greșit pe faptul că oamenii sunt ori inteligenți, ori nu, inteligența fiind dată de genele fiecărui individ în parte. Cei din a doua categorie consideră în mod corect că inteligența poate crește prin muncă, efort și eșec. Dweck a descoperit că cei care consideră că inteligența este fixă au tendința să se concentreze mai mult asupra sarcinilor pe care au o oarecare siguranță că le pot duce la bun sfârșit cu succes și să le evite pe cele cu care ar trebui să „lupte” mai mult, acest lucru limitându-le procesul de învățare. Spre deosebire de aceștia, cei orientați către creștere acceptă provocările și înțeleg că prin tenacitate și efort pot evolua.

Vestea bună este că mentalitățile pot fi însușite și schimbate. Ce este cu adevărat fascinant este faptul că Dweck și alții au dezvoltat tehnici pe care le numesc „intervenții asupra mentalității” care arată că și cele mai mici schimbări în comunicare sau comentarii aparent inofensive pot avea implicații serioase pe termen lung asupra mentalității unei persoane. De exemplu, lăudând efortul cuiva („Chiar îmi place cum te-ai străduit cu această problemă!”) față de lăudarea unui talent sau a unei trăsături înnăscute („Ești atât de inteligent!”) este o modalitate de a cultiva și a întări o mentalitate orientată spre creștere. Lăudarea efortului recunoaște efortul, pe când lăudarea talentului întărește convingerea că poți reuși (sau eșua) doar dacă ești înzestrat cu un anumit talent. Și vedem asta și la la Khan Academy: cursanții petrec mai mult timp studiind dacă au fost expuși mesajelor care le laudă tenacitatea și le întărește convingerea că creierul este ca un mușchi.

Eu chiar vreau să încep o dezbatere națională care să examineze felul în care putem noi ca societate să dezvoltăm mentalități orientate pe creștere. De fapt, Internetul este un vis pentru cineva cu o mentalitate de creștere. Cu ajutorul Khan Academy, MOOCs (1) și alții există un acces fără precedent la conținut practic nelimitat pentru a-ți ajuta mintea să evolueze. Cu toate acestea, societatea nu va profita pe deplin de aceste oportunități fără ca mentalitățile orientate pe creștere să se răspândească mai mult. Cum ar fi dacă am folosi toate uneltele pe care le avem la dispoziție pentru a cultiva acest lucru tuturor celor de care ne pasă? Și prin asta înțeleg mai mult decât Khan Academy, felul în care comnicăm cu proprii copii, cum ne conducem echipele la locul de muncă, cum învățăm o limbă străină sau un nou instrument. Dacă întreaga societate începe să îmbrățișeze dorința pentru cunoaștere atunci potențialul uman, la nivel mondial, nu va avea nicio limită.

Și acum, am o surpriză pentru tine. Citind acest articol ai fost inoculat deja cu o jumătate de „doză” de intervenție asupra mentalității orientate spre creștere. Cercetarea arată că simplul fapt de a fi expus cercetării în sine, de exemplu doar știind că creierul se dezvoltă mai ales atunci când nu înțelegi corect întrebările decât dacă le-ai fi înțeles de la bun început poate să schimbe mentalitatea unei persoane. A doua jumătate de „doză” este ca tu să împărtășești această cercetare altora. Am realizat un material video (vezi mai jos) care sărbătorește efortul de a învăța care te va ajuta. La urma urmei, când fiul meu, sau oricine altcineva, mă întreabă despre învățare, vreau să știe doar un singur lucru: atât timp cât acceptă efortul, lupta și greșelile, poate învăța orice!

Traducere după articolul publicat de Salman Khan pe huffingtonpost.com

VN:F [1.9.22_1171]
Votează acest articol!
Rating: 5.0/5 (8 votes cast)
Mitul învățării: de ce nu-i voi spune niciodată copilului meu că e deștept, 5.0 out of 5 based on 8 ratings

Comentarii

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *