De ce “m-am plictisit” a devenit un “refren” constant pentru atât de mulți copii

Majoritatea copiilor cărora li se pune la dispoziție timp liber, fără un program prestabilit, reușește (după văicăreala inițială) să descopere moduri interesante în care să și-l petreacă. Copiii sunt întotdeauna fericiți atunci când li se face un program de joacă prestabilit. Aceasta deoarece joaca este „job-ul” lor. Este felul în care își exprimă emoțiile și experiențele pe care le trăiesc. Privește orice grup de copii care se joacă (afară, acolo unde ecranele nu reprezintă o opțiune) și vei vedea cum se organizează singuri într-o activitate de un anumit fel, fie că încearcă să construiască un baraj pe râu sau se întrec „cine sare mai departe”.

Sadness

Atunci când copiii nu găsesc nimic de făcut, de obicei se întâmplă pentru că:

  1. Sunt atât de obișnuiți cu „divertismentul de pe ecran” încât nu reușesc să găsească singuri o direcție.
  2. Timpul lor este în general atât de bine programat încât nu sunt obișnuiți să găsească lucruri distractive de făcut cu timpul lor liber.
  3. Au nevoie de atenția părinților. Toți copiii au nevoie să comunice cu părinții pentru a se „realimenta” în timpul zilei.

Din păcate societatea în care trăim ridică o întreagă generație de copii care sunt dependeți de ecrane. Aceasta deoarece dispozitivele electronice (tabletele, telefoanele, laptop-urile, consolele) sunt concepute pentru a produce mici „recompense” de dopamină în creierul nostru pe măsură ce le folosim. Acest lucru este atât de plăcut încât celelalte experiențe pălesc în comparație cu el.

Dar copiii au nevoie și de alt gen de experiențe, de la joaca cu blocuri de construit (abilități motorii, abilități perceptive), socializarea cu alți copii (învață cum să se comporte cu ceilalți) până la activități creative (a deveni un participant activ și nu doar un observator pasiv). Copiii au de asemenea nevoie de activități fizice altfel nu învață cum să se concentreze. De aceea este foarte important să le limităm timpul petrecut în fața ecranului.

Cum trebuie să răspundă părinții atunci când copiii spun că „s-au plictisit”?

Mai întâi, oprește-te din ceea ce faci și concentrează-te cu adevărat asupra copilului tău pentru câteva minute. Dacă folosești acest timp pentru a discuta un pic cu el, pentru a-l alinta un pic, atunci copilul probabil își va primi „doza necesară pentru realimentare” de care are nevoie și își va vedea singur de treabă mai departe.

Dacă nu se desprinde încă de tine, probabil că are nevoie să petreacă mai mult timp cu tine. De cele mai multe ori când copiii sunt plângăcioși și nu sunt capabili să se concentreze, este pentru că au nevoie să petreacă mai mult timp cu noi. Oferă-te să-l implici și pe el în ceea ce faci la momentul respectiv sau ia o pauză și fă ceva împreună cu el.

O dată ce te-ai asigurat că are plin „rezervorul de iubire”, puteți reveni la întrebarea „ce să fac?”. Este posibil ca el să aibă deja idei despre ceea ce i-ar plăcea să facă. Dacă nu, spun-i că este sarcina lui să găsească ceva cu care să-și umple timpul dar ești bucuros să-l ajuți să caute.

Ce facem atunci când copiii chiar au nevoie de ajutor pentru „de-plictisire”? Cum putem să-i ajutăm și totuși să-i învățăm să găsească singuri soluții?

De cele mai multe ori, atunci când sunt lăsați în pace, copiii reușesc să găsească ceva interesant de făcut, dar sunt și situații când chiar au nevoie de ajutor, mai ales atunci când li se ivește mai mult timp liber decât în mod normal sau li s-a limitat accesul la TV, computer, tabletă, etc. (o dată ce se obișnuiesc cu aceste limtări copiii devin mai buni la a găsi soluții să se distreze singuri și sunt mult mai creativi la joacă)

Chiar și atunci când este nevoie să-ți ajuți copilul să găsească ceva de făcut, pasează-i responsabilitatea prin crearea unui „borcan anti-plictiseală”, plin cu idei scrise pe bucăți de hârtie. De câte ori spune că se plictisește, pune-l să extragă trei hârtii din borcan și să aleagă una din activități. Iată câteva idei care ar putea fi incluse în „borcanul anti-plictiseală”:

  • Scrie o carte cu glume
  • Construiește un cort din pături și perne
  • Scrie-i o scrisoare bunicii
  • Fugi în jurul curții de trei ori
  • Pune-ți muzică și dansează
  • Spală oglinda cu un burete
  • Scrie câte zece lucruri care-ți plac la fiecare membru din familie
  • Periază-ți câinele sau fă-i baie
  • Găsește forme din nori pe cer
  • Desenează ceva
  • Spală mașina
  • Fă o hartă a comorii cu indicii
  • Mergi cu bicicleta
  • Fă o scenă dintr-o cutie de carton
  • Începe să ții un jurnal
  • Fă curat în cameră
  • Scrie o poveste
  • Decupează poze dintr-o revistă și fă un colaj
  • Surprinde-ți mămica și pregătește prânzul
  • Construiește o grădină zoologică pentru animalele de pluș
  • Pregătește un desert
  • Începe să colecționezi ceva
  • Decorează-ți un tricou cu nasturi și insigne
  • Citește o carte
  • Memorează o poezie și recit-o părinților
  • Joacă-te un joc
  • Fă un puzzle
  • Udă grădina
  • Fă păpuși din șosete vechi, nasturi și desenează-le cu marker-ul

Dacă totuși nu merge nimic, este folosirea electronicelor și TV-ului o soluție acceptabilă?

Problema cu folosirea gadget-urilor sau televizorului ca soluție anti-plictiseală este că această soluție temporară te adâncește și mai mult în groapă. Studiile au arătat că acei copii care folosesc în mod regulat electronicele sunt mult mai predispuși la plictiseală decât cei care nu le folosesc. Chiar și după eliminarea obiceiului, poate dura luni de zile până își vor găsi activități care le fac plăcere. Dar nu trebuie să renunțați pentru că este un serviciu enorm pe care-l faceți creativității lor.

Dacă copilul este la vârsta la care poate să citească, atunci nu există „nimic” de făcut. Există o întreagă lume a cărților care îl așteaptă. Desigur, trebuie să planifici o vizită săptămânală la bibliotecă pentru a găsi cărți fascinante. Apoi trebuie să-l faci dependent de o carte începând să o citiți împreună. Alege o carte pe care poate să o citească și evită cărțile cu multe poze, alege o carte simplă. Citiți împreună până când trebuie să răspunzi la telefon sau să pregătești cina, dar măcar un sfert in carte (capitol), astfel încât să-i trezești interesul. Spune-i apoi că e rândul să citească singur. Este alegerea lui. Alege să continue să citească cartea pe care ați început-o sau vrea să citească altceva? Majoritatea copiilor aleg să termine cartea singuri. Dacă nu o face, alege o carte mai simplă data viitoare.

Dacă copilul tău poate să citească dar a citit deja toată ziua și are nevoie de o pauză, și v-ați petrecut deja o jumătate de oră împreună iar prin preajmă nu sunt alți tovarăși de joacă, iar copilul nu găsește nimic interesant în „borcanul anti-plictiseală”, are nevoie de un proiect care să-l pasioneze. Acesta este momentul în care trebuie scos la iveală un proiect special pe care l-ați ascuns. Poate fi construcția unei case din scobitori sau sculptura în mini bezele și jeleuri. Desigur o parte dintre acestea vor ajunge în gură, dar este un compromis pe care trebuie să-l faceți uneori.

Dacă copilul nu poate încă să citească, dar tu ai timpul necesar, sunt sute de lucruri minunate pe care le puteți face împreună. Și pentru că este posibil să fii într-o pasă de idei în acel moment, este bine să ai deja pregătită o listă în avans. Există o mulțime de liste cu activități pe care le poți face împreună cu copilul tău iar la această adresă găsiți o parte dintre ele – http://blog.pentru-copii.net/2013/11/ce-ne-mai-putem-invata-copiii-sa-faca/

Așadar, acele momente când „nu e nimic de făcut” se întâmplă atunci când copilul nu știe încă să citească iar tu ești ocupat. Dacă poți să-l implici și pe el în ceea ce faci tu, atunci problema e rezolvată. Copiii mici adoră să spele geamuri, să pregătească cina, să te ajute să împăturești rufele, etc. Dacă nu poate fi implicat direct, pregătește-le o masă pe măsura lor, în bucătărie, lângă tine, dă-le un cuțit de plastic și câteva fructe, și lasă-i să pregătească o salată de fructe. Vei vedea un copil foarte mândru de ceea ce face!

Dar să presupunem că faci ceva ce nu-l poate implica în niciun fel, cum ar fi îngrijirea medicală a celui mic, iar copilul preșcolar trebuie să fie ocupat și să facă liniște. Preșcolarii sunt de cele mai multe ori fericiți dacă sunt lăsați să se joace cu apă sau nisip. Pregătește-i în baie o cadă de copii cu apă, cuburi de gheață, jucării de nisip, etc. Dacă ai și un monitor pentru copii, atunci vei auzi dacă are nevoie de tine.

O altă opțiune minunată este un audio-book pe CD. O poveste bună va reuși să-l țină fermecat cel puțin pentru o perioadă și spre deosebire de poveștile de la TV aceasta îi stimulează imaginația și-i încurajează dragostea pentru cărți și povești.

VN:F [1.9.22_1171]
Votează acest articol!
Rating: 4.3/5 (11 votes cast)
De ce “m-am plictisit” a devenit un “refren” constant pentru atât de mulți copii, 4.3 out of 5 based on 11 ratings

Comentarii

comments

One Comment
  1. Societatea noastra va scoate roboti, educatia e inteleasa gresit, educatia inseamna sa antrenezi copilul sa dea ce e mai bun din el, in loc sa punem copii sa creeze sa si dezvolte creativitatea si talentul, noi le dam tablete, telefoane si alte lucruri care ii tin in loc. Nu mai gasesti umanitate, tehnologia ii hipnotizeaza. Sa nu vorbim de scoala, a devenit sinonim cu plictiseala. Felicitari celor care isi dau silinta pentru educarea tinerilor.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *