Ti-ai scuti copilul de ora de religie?

Conform legii nr. 1 din 10 ianuarie 2011 – Legea Educatiei Nationale, parintii care doresc ca cei mici sa nu urmeze ora de religie, au posibilitatea de a ii scuti pe acestia, printr-o cerere adresata directorului. Aceasta alegere creeaza, adeseori, conflicte intre tineri si parinti, care, de multe ori, conduc la certuri interminabile si dezamagiri reciproce. Ce e de facut, asadar, atunci cand copilul tau manifesta alta viziune religioasa decat familia?

 

Unul dintre conflictele moderne dintre parinti si copii

 

Din ce in ce mai multi tineri isi declara, astazi, credinta ca fiind atee, fapt ce contravine, de obicei, cu regulile nescrise ale familiilor din care acestia provin. Daca atunci cand sunt majori, isi pot impune decizia, cel putin in privinta orei de religie, fara ca parintii sa poata interveni, pana la aceasta varsta ei nu au nici o posibilitate de a isi manifesta propria filosofie de viata.

 

In Romania, unul din cinci tineri se declara „fara religie”, insa aceste statistici nu pot fi confirmate cu exactitate, deoarece la ultimul recensamant s-au constatat diferite probleme legate de acest aspect. Cei mai multi atei se afla in intervalul de varsta 16 – 30 de ani, fapt ce ne poate arata cum vor decurge lucrurile, pe viitor.

 

Daca parintii mai tineri constientizeaza care ar fi efectele respingerii alegerii copilului lor, celor mai in varsta le vine foarte greu sa accepte ca acesta se desprinde, incet – incet, ca si gandire, de ei. Faptul ca acesta refuza sa ia parte la unele activitati ce erau facute, odata, impreuna cu familia, creeaza conflicte in psihicul parintilor si, adeseori, certuri si tensiuni in mediul familial.

 

Tinerii sunt si ei, de asemeni, afectati de aceasta lipsa de acceptare venita din partea parintilor. Multi dintre ei se indeparteaza, racesc relatiile cu familia, iar altii, satui de conflictele permanente, aleg sa minta si sa joace rolul credinciosilor, doar pentru a isi vedea parintii multumiti.

 

Ce e de facut cand copilul se declara ateu?

 

Religia nu poate fi impusa cu forta, asta este sigur. Avem, drept marturie, sutele de razboiae care s-au purtat in aceasta directie si care nu au condus la nici un rezultat concret. Ea reprezinta o alegere a fiecaruia si, de aceea, aceasta decizie trebuie respectata, chiar daca este vorba despre un copil.

 

In fapt, aceasta respingere a libertatii copilului de a alege este o problema din interiorul parintelui, reprezentata de frica de separatie. In adolescenta, in mod special, copiii incep sa dea semne evidente ca vor sa se desprinda de cuibul parintesc. Fapt care este, de altfel, normal: la fel cum copilul nou-nascut trebuie sa se desprinda de mama ca sa traiasca, la fel si tanarul adult trebuie sa se rupa de fusta ei, pentru a se dezvolta, in continuare. Primul pas spre acest statut este formarea unei proprii ideologii, a unor norme si principii trecute prin filtrul propriei gandiri – acest nou sistem putand fi, adeseori, in contradictie cu cel invatat in casa parinteasca. De aceea, parintii reactioneaza negativ, stiind, in inconstient, ca in curand se va apropia si momentul in care cel mic va fi o persoana independenta, care nu va mai avea nevoie de ei.

 

Respingerea credintelor copilului nu va conduce decat la o aversiune a acestuia fata de religia parintilor si, de aceea, este important sa il asigurati ca are propria putere de decizie si sa ii acceptati alegerea. O alegere mai buna a parintilor ar fi sa se asigure ca cel mic are un comportament moral, lucru rasplatit atat pentru atei, cat si pentru credinciosi. Pana la urma, daca ne uitam cu atentie asupra a ceea ce propovaduieste religia, aceasta nu difera, cu mult, fata de ceea ce este moral si sanatos, atat pentru individ cat si pentru societate. Un lucru e sigur, insa: ce fel de parinte ati vrea sa fiti? Cel pe care copilul il minte sau critica sau cel la care el se intoarce de cate ori are probleme? Alegerea este, in totalitate, a voastra, desigur.

VN:F [1.9.22_1171]
Votează acest articol!
Rating: 1.0/5 (1 vote cast)
Ti-ai scuti copilul de ora de religie? , 1.0 out of 5 based on 1 rating

Comentarii

comments

One Comment
  1. Salut!
    Acum am sosit de la scoala si cautand sa fac ceva bun pentru copii, am gasit pe acest blog,exact articolul despre problema cu care am fost eu acolo.De aceea comentez.
    N-am dormit vreo trei nopti gandindu-ma daca fac bine si in final am luat decizia.Iata povestea:noi suntem de religie romano-catolica,iar in scoala lui Cris preda un preot ortodox(specific acest lucru pentru ca in clasele I-IV preda un preot evanghelic).Am declarat care este religia copilului(adica romano catolica),dar nu am specificat nicaieri ca vreau sa scoata copilul de la ora de religie.Copilul mergea in fiecare saptamana cu caieul de religie la el,cu desenele facute si cu lectia invatata,dar cand au sosit manualele el nu a primit…Acesta a fost motivul pentru care am mers sa discut u preotul,si el mi-a raspuns ca el nu avea dreptul sa-l oblige.OK,dar avea dreptul sa-l elimine,daca noi nu i-am cerut asta?Cris nu s-a rusinat niciodata de religia lui,si nici nu a facut discriminari pe motive religioase in alegerea prietenilor.Mai mult,mi-a declarat ca vrea sa invete aceasta materie,intelegand (prin prezenta lui la ore) ca este o materie de cultura generala.
    Ei bine trebuie sa ne ascultam copiii,dar trebuie ca si cadrele didactice sa-i asculte si sa fie atenti,pentru ca foarte usor pot fi raniti,si acesta e un subiect atat de sensibil care ii poate tara pentru tot restul vietii.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 5.0/5 (2 votes cast)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *